Lacul Sfânta Ana se află în Transilvania, în apropierea localității Tușnad. Ca orice monument din țara noastră, el ascunde o aură de mister întărită de legendele locale. Împrejurimile lacului, precum și liniștea ce-l înconjoară, te fac să te simți într-un alt tărâm, unde numai păsările și susurul apei își spun poveștile. Se presupune că Lacul Sfânta Ana a luat naștere în urma unei erupții vulcanice acum 42.000 de ani, fiind astfel singurul lac vulcanic din România.

Masivul vulcanic Puciosu, mai precis vulcanul stins Ciomatu (sau Ciomadu), a stat la baza formării lacului de astăzi. Lacul Sfânta Ana s-a format în craterul vulcanului menționat anterior. Administratorii lacului pun la dispoziție un punct de belvedere care vă permite să vizualizați întreaga zonă, situat la o scurtă distanță de lac.

În prezent, lacul este considerat rezervație naturală, iar poluarea acestuia este inacceptabilă. Administrarea lacului are mare grijă în acest sens, astfel că nu veți găsi gunoaie lăsate de turiști în jurul lacului, ci veți întâlni o atmosferă curată, perfect naturală, care vă va încânta încă de la intrarea în rezervație. Accesul cu mașina până în apropierea lacului este permis prin plata unei suprataxe. Pe lângă frumusețea naturală pe care o emană în cadrul Rezervației Naturale Lacul Sfânta Ana, veți găsi și numeroase plante rare, printre care se remarcă rododendronul.

În apropiere de capela romano-catolică cu hramul Sfânta Ana, mai întâlniți și mlaștina Mohoș. Mlaștina Mohoș este, de asemenea, un monument al naturii, dar frumusețea sa este înșelătoare, deoarece, deși este frumoasă, este și periculoasă. Vizitarea mlaștinii Mohoș nu este permisă decât în prezența unui ghid.

Forma Lacului Sfânta Ana este asemănătoare cu paleta unui pictor, având o lungime de 620 de metri, o lățime maximă de 460 de metri, o suprafață de 19,5 hectare și o adâncime maximă de 7 metri.

Lacul Sfânta Ana nu are izvoare, apa sa provenind doar din precipitații. Cu toate că veți fi tentați să gustați apa, ar fi mai bine să nu o faceți, deoarece apa din Lacul Sfânta Ana nu este potabilă datorită conținutului scăzut de minerale. Totuși, apa are o calitate invidiabilă, fiind extrem de pură, apropiată de apa distilată, conținând doar 0,0029 ml de minerale. Poate tocmai datorită faptului că apa lacului nu este potabilă, Lacul Sfânta Ana mai există și în zilele noastre. Cel mai probabil, datorită exploatării, el ar fi dispărut demult.

Un alt element al apei care atrage atenția este lipsa de oxigen, motiv pentru care nicio vietate nu poate trăi în interiorul său. Cu această ocazie, Lacul Sfânta Ana este protejat atât de pescuit, cât și de poluarea adusă de această activitate.

Legende fascinante ale Lacului Sfânta Ana din Transilvania

Există două legende care povestesc istoria lacului, fiecare mai frumoasă decât cealaltă.

Prima legendă explică denumirea lacului și relatează povestea unei fecioare care, conform obiceiului vremii, era victima unui mariaj aranjat de părinți. Mirele care urma să-i fie soț nu-i era deloc pe plac, fiind un om necioplit. Se presupune că în noaptea nunții, ea a fugit de soțul ei și s-a aruncat în acest lac. Trupul fecioarei nu a fost niciodată găsit, motiv pentru care lacul poartă și în prezent numele ei.

A doua legendă explică formarea lacului. Conform acesteia, cu mult timp în urmă, pe aceste meleaguri existau doi frați care erau tirani. Unul își avea cetatea în vârful masivului Puciosu, iar celălalt în locul lacului de astăzi. Rivalitatea dintre cei doi frați era imensă. Se spune că tiranul care avea cetatea pe masivul Puciosu a câștigat la un joc de zaruri o căruță de o frumusețe de neimaginat. Căruța respectivă a stârnit invidia celui de-al doilea frate, care a pus ca ramasagă că în următoarea zi se va prezenta la curtea fratelui său cu o căruță de două ori mai minunată. Așadar, a doua zi, el a cerut oamenilor din subordinea sa să confecționeze o căruță în care să fie înhamate, în loc de cai, opt dintre cele mai frumoase fecioare care trăiau pe domeniul său. Căruța era deosebit de grea pentru cele opt făpturi fragile, ele neputând să o miște din loc. Tiranul s-a înfuriat cumplit și a început să le biciuiască pe cele opt fete sărace. Printre ele se afla și fecioara Ana, care în momentul în care a simțit durerea biciului a aruncat un blestem nemilos asupra tiranului. Ca urmare a blestemului, s-a declanșat o furtună puternică, cu fulgere și trăsnete, care a distrus cetatea tiranului, îngropându-l în același timp în focul generat. Conform legendei, lacrimile frumoasei fecioare au dat naștere lacului care îi poartă și astăzi numele.

În fiecare an, în ziua Sfintei Ana, lacul este sfințit de mitropolie, în memoria fecioarei care i-a dat numele.

Un fenomen meteorologic deosebit întâlnit aici este posibilitatea de a prezice evoluția vremii fără a avea studii de meteorologie. Muntele vulcanic are două fisuri prin care localnicii prevăd vremea. După cum spun ei, dacă emanțiile din fisuri "îți ciupesc nasul", înseamnă că va fi furtună; dacă nu, înseamnă că vremea va fi liniștită. Acest fenomen are și o explicație științifică. Activitatea post-vulcanică încă existentă în munte este foarte sensibilă la schimbările de presiune. Astfel, atunci când presiunea atmosferică scade, bioxidul de carbon și sulful urcă la suprafață, generând un miros înțepător în fisuri, semn că se apropie ploaia.

Rezervația naturală Sfânta Ana reprezintă un colț neprihănit de natură, ceea ce devine tot mai rar pe pământ. Merită să o vizitați de fiecare dată când aveți ocazia, datorită purității sale.